joi, aprilie 25, 2024

ultima oră

PODCAST

spot_imgspot_img

PE ACELAȘI SUBIECT

Samuel Calotă: „Pribegi prin lume, pentru o pâine albă, dar amară!”

Probabil că nu există familie din Teleorman care să nu aibă pe cineva la muncă în străinătate.

Fiecare dintre noi avem o rudă sau cel puțin un prieten în afară.

Chiar dacă au reușit să-și creeze o situație materială, unii dintre ei și profesională, sufletul le-a rămas acasă, iar dorința lor ar fi să se întoarcă într-o zi. Normal că și cei rămași acasă le duc dorul la fel de mult.

Da, să se întoarcă acasă. Dar unde? Acolo, în diaspora, sunt respectați, aici, în țară, ajung să fie umiliți de tot felul de funcționari incompetenți, aroganți, nu de puține ori și șpăgari.

Dacă în fiecare localitate s-ar întoarce un singur om și ar demara o afacere, acel investitor ar fi, în primul rând, un exemplu.

N-ar investi numai bani și ar crea locuri de muncă, ci ar implementa relațiile de muncă occidentale, o altă disciplină a muncii, ar importa tehnologie avansată pentru o productivitate superioară. În concluzie, o cultură și educație noi, deprinse din mediul unde au practicat o meserie sau alta, fie ea fizică sau intelectuală.

Cei întorși acasă pentru o afacere nici măcar nu ar avea nevoie de o investiție a statului, și-ar dori doar să nu li se pună piedici, să fie lăsați să se desfășoare. Dar, sătui de birocrație și de bețe în roate, se întorc înapoi, în pribegie.

 

Calotă Samuel,candidat PRO România pentru Camera Deputaților

PRO România Teleorman Cod mandatar: 11200008

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În strălucirea sfântă-a ţării mele.
Cu dor şi cu credinţă voi păşi
Prin poarta mântuirii către stele.
Şi voi lăsa acest pământ străin,
Cu jocurile lui de foc şi moarte;
De sărbătoarea-i plină de venin,
Departe voi fugi, tot mai departe.
În ţara mea iubită am s-ajung,
Ca un copil cu sufletul fierbinte.
Să fie drumu’-acesta cât de lung,
Voi merge cu credinţă înainte.
Voi revedea după atâta vreme
Căminul bucuriilor dintâi;
La ţărmul mângâierilor supreme,
La casa Tatei, suflete, rămâi.
Şi nu voi mai călca, o, niciodată
Hotarul ţării mele înapoi,
Cu inima de dor înmiresmată
Voi rămânea, dragi îngeri, printre voi.
Mult n-oi mai sta, încovoiat sub vreme,
În ţara miliardelor de robi,
Ce-şi sapă-adânc, prin veacuri de blesteme,
Cu-atâta trudă, propriile gropi.
O, harpa mea, mi-e tare dor de-acasă
Şi sufăr ne-mpăcat printre străini.
Aud mereu o limbă ne-nţeleasă
Cu vorbe şi gramatică de spini.
Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În raiul frumuseţilor natale;
Şi rănile de-acum s-or odihni
Când voi sfârşi în cântec astă cale.
La masa întâlnirii, cea bogată,
Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,
Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,
La locul meu ştiut, printre ai mei.
Şi voi cânta atunci aşa cum simt,
Şi voi sălta cu strigăte-n tării.
Voi fi mereu o coardă de argint
În simfonia marii bucurii.
Florin Laiu

topul săptămânii