Cu durere și regret, vă anunțăm încetarea din viață, la vârsta de 102 ani, a venerabilului nostru veteran de război, Gârlea Simion, din localitatea Vitănesti, județul Teleorman.
Despre venerabilul nostru veteran de război, teleormănean, s-au scris lucruri impresionante despre ce a trăit și pătimit:
– A servit patria timp de 2.117 de zile sub arme, dintre care 1.267 DE ZILE PE FRONTURILE DIN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, atât cel din Răsărit, cât şi cel din Apus. A îndurat foametea şi frigul, a stat ascuns în tranşee, a supravieţuit războiului şi a mers 1.000 de kilometri pe jos, spre casă, timp de patru luni.
– A cunoscut România regilor Ferdinand, Carol şi Mihai, România comuniştilor Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu şi România de după Revoluţie. După război s-a mutat în Teleorman. A fost repartizat la Vităneşti, o comună de lângă Alexandria.
Aici şi-a întemeiat o familie, a avut doi băieţi şi a promovat profesional de la funcţia de inspector la Banca Agricolă din Alexandria la funcţia de şef de serviciu. – S-a întors de pe front cu un jurnal în care, pe toată perioada conflagraţiei, îşi notase gândurile şi evenimentele trăite. Până în ziua victoriei României, umpluse cinci caiete.
Indiferent de zona în care s-a aflat sau de condiţiile grele de pe front, în sunete de obuze şi mitraliere, Gârlea Simion a scris zi de zi în caietele cu care plecase pe front….,,
Luni. 5 decembrie 1944. La ora 5.00 ne sculăm. Împreună cu un domn sublocotenent plec la eşalonul II în camion. Nefiind loc în camion merg pe seară.
Am îngheţat puţin la picioare. Trecem prin satele: Komjaţi, Pertupa, Szalama, ajungând la Martony pe la ora 9.00. Aici la poştă primesc patru scrisori: două de la Octavia, una de la Lenuţa şi una de la Strătilă. De la cineva în schimbul a câtorva scrisori pe care i le duc primesc două pahare cu coniac care m-au încălzit.
Cu toate că e Crăciunul, eu abia am găsit ceva mâncare la bucătărie“. Considera o minune faptul că cele cinci caiete cu însemnări de pe front nu s-au pierdut:
„Eu când am venit de pe front din Apus şi m-a demobilizat vineri, 7 septembrie 1945, am trimis pachet cu caietele şi ce mai aveam la Sibiu, unde erau refugiate rudele mele. Pachetul l-am primit la Vităneşti mulţi ani mai târziu, după ce mă căsătorisem“.
– Cu ajutorul scriitorului teleormănean Ştefan Mitroi a reuşit publicarea însemnărilor sale din război în anul 2013, în volumul „Călimara cu sânge“ (din volum lipsind însă partea cu retragerea trupelor române de pe front)
– Îi plăcea să scrie și versuri…
,,Înainte de a veni la Vităneşti şi de a mă căsători, prin ’40-’41, am scris trei-patru poezii cu o presupusă (n.r. – iubită). Toate se terminau cu moartea ei la cimitir. Ca să ajung la bătrâneţe şi să trăiesc atâţia ani şi chiar să moară săraca…“, marturisea cu regret veteranul, cu gândul la soţia pe care a pierdut-o în anul 2000…
,,Adorm cu tine în gând Și mă trezesc plângând, Se frânge inima în mine Greu îmi este fără tine…”
În însemnările sale se regăsesc unele versuri scrise din timpul școlii, dar și din război:
„Singurătate, pleacă de la mine,
Tu nu vezi că nu-mi este bine?
Aş pleca, dar cine vine,
A mă înlocui pe mine?
Cred că singura înlocuire este…
A scrie câte-o poveste,
Aşa cum pe front ai scris
Şi greutăţile ai învins.“
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
