Sunt multe lucruri în această lume care dau sens vieții. Dar viața are sens?
Ne punem adesea întrebări și nu reușim să dăm răspunsuri. Ne vin adesea atâtea răspunsuri pentru câte o întrebare, că nu mai ținem minte care era întrebarea. Și de ce ne punem atâtea întrebări și ne dăm atâtea răspunsuri?
În scurta trecere pe acest pământ ne-aprindem și ardem ca o lumânare. Intens și scurt, dar luminând în jur. În copilărie acumulăm tot ce viața ne oferă prin educație. Celor șapte ani de-acasă li se adaugă școala cu toate etapele ei
După familie, școala joacă un rol important în formarea caracterelor. Dascălii ei sunt îngerii care poartă pe aripile lor, spre tărâmuri necunoscute, generații întregi de elevi care se lasă purtați neștiind către ce se îndreaptă, dar se simt atrași de tonalitatea cu care dascălii își ademenesc elevii să guste din dulceața preparată din ingredientele pe care le-au dobândit la rândul lor din cărți, ani la rând.
Cine ești și către ce te-ndrepți, dascăle?
Sunt cine vreau să fiu, căci am aceste abilități, dar sunt nimic fără să fi transmis aceste daruri sfinte celor mai tinere vlăstare, elevii mei! Elevii mei, copiii mei!
Dumnezeu așa a orânduit ca dascălii să fie părinții cu cei mai mulți copii, pentru că i-a pus în piept o inimă mai mare decât a celorlalți oameni. Inima lui crește în fiecare an, cu fiecare generație pe care o poartă pe tărâmul fascinant al cunoașterii, trecând prin toate domeniile pentru a explica un lucru și a-l face accesibil elevilor săi.
El arde ca o torță încercând să insufle încredere și dragoste pentru materia lui, luminează mințile celor mici și le arată calea spre lumina cunoașterii, cea care scoate la iveală diamante vii care, montate pe inelele vieții, vor străluci și vor reflecta în sclipirile lor influența dascălilor lor.
Cea mai mare împlinire a dascălului cu vocație este aceea de a împărtăși elevilor săi tot ceea ce el știe și de a le stârni dorința cunoașterii prin descoperire, iar în timp, să-și depășească maestrul.
Acesta ar fi un sens nobil dat vieții. Prin modestia lui, dascălul insuflă valori și încurajează. Dascălul este artistul care joacă roluri pe scena vieții și îi atrage și pe elevii săi. Și câte piese jucate împreună magistral! Câtă energie, cât talent de a scoate tot ce e mai bun din micii actori care, unii dintre ei se molipsesc și își aleg ca meserie tot acest domeniu al educației.
Ce este viața? Un amalgam de sentimente, de trăiri pe care le avem. ,,Iubirea cheamă iubire!” spunea Brâncuși referitor la arta sa. Și educația e tot artă, educatorii sunt ,,sculptori de oameni vii”. Și doar cu iubire pot ciopli și pot înnobila și însufleți ,,operele” lor. Așa am dat sens vieții și așa i-am educat pe cei mici să-și caute propriul drum în viață, dând poate alt sens, dar păstrând în inimile lor pe cei ce i-au ajutat cum, unde și ce să caute dând astfel sens propriei vieți
IN MEMORIAM, COLEGILOR NOȘTRI DUȘI ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ, MULT PREA DEVREME DINTRE NOI:
- STĂNILĂ GIGI-FLORIN, PROFESOR DE ISTORIE, LICEUL TEORETIC ,,C. NOICA”
- VLAD IONEL-PROFESOR DE ISTORIE, LICEUL TEORETIC ,,C. NOICA”
- RĂDOI ION-PROFESOR DE MATEMATICĂ, LICEUL TEORETIC ,,C. NOICA”
- BENE MARIUS-PROFESOR DE MATEMATICĂ, LICEUL TEORETIC ,,C. NOICA”
- PETRACHE DAN-FILOSOFIE, LICEUL TEORETIC ,,C. NOICA”
- DOGARU MIRELA-PROFESOR DE FILOSOFIE, COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC ,,MIRCEA SCARLAT”
Au dat sens vieții noastre, ale tuturor celor ce i-am cunoscut. Au ars ca o torță luminând cancelariile și școlile noastre răspândind cunoașterea sub forma unui praf magic, cu sclipiri de stele.
Istoria a fost transmisă cu talent și tact pedagogic, cu multe povești din secole diferite parcă trăite atunci, în momentul vorbirii, de cei mai buni oratori de i-a avut liceul nostru, Gigi și domnul Vlad.
Matematica n-a mai fost ,,o necunoscută”, iar toate celelalte ,,necunoscute” au găsit rapid rezolvările sub baghetele iluștrilor noștri colegi înzestrați și cu un umor fin, apropiindu-i și mai mult de elevi, domnul Rădoi și domnul Bene. Iar filosofia a fost știința cea mai îndrăgită, explicată calm și delicat de Mireluța, profesoara-preoteasă care a avut gravată pe chip liniștea, iertarea și iubirea, surâsul ei fiind nota de eleganță și distincție în liceul nostru vocațional.
Tonul grav și serios al domnului Petrache, cu multe pilde și povestioare pentru orice definiție din filosofie, cu ,,studii de caz” extrase din experiența tatălui său (fost magistrat al unor vremuri de tranziție pe care le-a traversat poporul nostru ) dar cu mult umor, fin și hâtru, simplu și sofisticat, ne-a fascinat ani buni existența fiind convins că viața e fum sau parfum și-și aprindea tacticos o țigară…
În credința populară, 9 Martie este ziua mucenicilor, ziua în care se deschid mormintele și porțile Raiului. Cum doar credința ne-a rămas ca să ne-aline sufletele, am aflat un nou sens dat vieții, chiar și după moarte…
Odihnă veșnică și pios omagiu, distinși colegi! Condoleanțe familiilor îndoliate!
Familia de la școală vă va păstra mereu amintirea vie, sunteți eroii noștri!
PROFESOR DE EDUCAȚIE PLASTICĂ,
PURCĂREA CRISTIANA-MIHAELA
